În trunchiuri cu iluzii de copaci
a răsărit de nicăieri o vară
și-a înviat povestea ta impară,
în care nu știai să vrei să taci.
Lângă ceasornicul întors din drum
ai strecurat prin suflet apă vie,
iar timpul te-a pierdut, fără să știe
că zânele ți le trăiești acum.
Nici în oglindă nu mai vrei să vezi
de câte ori s-a-ntors clepsidra hoață
și câte pagini de jurnal pe față
ți-a scris, cu vorbe-n care nu mai crezi.
În calendarul tău cu jucării
s-au copt pe ram cireșele târzii
și joacă-n gene licurici de seară,
de când în trunchiuri de copaci e vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu