M-am întâlnit cu vara pe cărare
și m-a-ntrebat de mine, ce mai fac,
dacă mai văd povestea dintr-o floare,
iar eu am râs și-am început să tac.
M-a întrebat iar vara dacă-mi plouă
cu licurici sub umărul meu stâng
și dacă-n zori visez parfum de rouă -
eu am tăcut și-am început să plâng.
Sub umărul meu stâng mai plouă soare,
mai râd la trenuri care trec prin gări.
Dar, pentru dimineți fără ninsoare,
să vină vara fără întrebări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu