La marginea zilei mai bate un ceas
ca inima mării în ochi de meduze,
secundele moarte se-așază pe buze,
pe umeri, pe talpa cu ultimul pas.
E ceață pe stradă. În ceașca de ceai
se-neacă o vară cu tot cu albine,
sunt umbră de-o vreme, mi-e frică de mine
când vreau să nu pleci și când vreau să nu stai.
Mă caută iarna să-mi facă statui,
îmi pipăie ochii, mi-i pune sub gheață.
Ai duce cu tine doi ochi fără față?
Mi-e sufletul cruce căzută din cui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu