Mi-am decupat un colț din ochiul stâng
și am lipit cu grijă-n locul lui
o vară în culori care nu plâng
și-o poză de copil cu ochi căprui.
Din timp în timp, zăpezile când vin
și-mi pun la ușă lacăt fără chei,
mă mut în colțul meu de ochi senin
și-aprind lumini din câteva scântei.
Pe foi de cer deșir cuvinte vechi
și-ntorc semințele de minutar
să-mi pună iar cireșe la urechi
și-Ajunul să mi-l scrie-n calendar.
Acolo,-n colțul ochiului meu stâng,
pot face tot ce vreau, pot să și plâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu