Un copil a desenat
printre stele un șotron
și cu el a alungat
nopțile de sub breton.
A luat un fir de soare
și l-a depănat pe-un vis,
pentru zilele în care
basmul a rămas nescris.
Dintr-un puf de păpădie
descântat la geam în zori
cu sclipiri de apă vie
și-a făcut castel în nori,
iar în el, povestea toată
s-a născut din rădăcini.
Asta a făcut odată
un copil cu ochi senini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu