De ce să fug când vine seara
și-mi lasă o poveste-n geam
cu licuricii albi din vara
în care mică mă știam?
Când mugurii de somn sunt gata
să facă-n tâmpla mea popas,
sub gene se strecoară tata
să stăm de vorbă înc-un ceas.
Atunci deschid spre mine gândul
și-mi dau minutele-napoi,
până ajung din nou la rândul
din care-am prins cândva altoi
și-n care râde primăvara
pe câmpuri fără mărăcine.
De ce să fug când vine seara -
de întuneric, sau de mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu