Caii albi

Aș vrea în podul palmei mele

să ningă iar, să ningă mult, 

să iasă gândul din atele, 

să pot vedea, să pot s-ascult.

Să-mi sape iarna-n dosul mâinii

o amintire din alt veac,

când m-adormea mirosul pâinii

și timpul nu era sărac.

Un ceai cu gust de altădată

să fiarbă-ntr-un ibric mai vechi, 

ecoul unui râs de tată

să mi se-aprindă în urechi.

Să ningă mult la mine-n geamuri,

să-ngroape tot ce nu mai vreau,

să scape caii albi din hamuri,

iar eu să stau, să tac, să stau.