marți, 5 decembrie 2017

Ferestre



Când ninge rar și iarna o ascult, 
ferestrele deschise tac prea mult,
iar liniștea acoperă grădina -
e iarna mea și-i pipăi rădăcina.

Am descuiat sertare-n care-aștept
și-am pus cu grijă cheia-n ochiul drept,
să nu mai văd decât prima ninsoare
din punctul fără semn de întrebare.

S-a adunat zăpada într-un ceas
și seara a făcut încă un pas
prin viscolul cu drumuri de făină
din pâinea pregătită pentru cină.

Strănută omul de omăt sub geam,
crescut din vis cuminte de sub ram.
Când ninge rar și iarna o ascult,
ferestrele deschise tac prea mult.

























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu