Zăpada s-a ascuns într-o poveste
din care a rămas doar începutul,
cu foști copii dând unei nopți de veste
că plânge într-o iesle nou-născutul.
Erau și sănii în povestea veche,
cu urma neucisă de rugină,
și clopoței cu roșu la ureche,
pentru un an mai bun ce sta să vină.
La poartă, viforeau în lanțuri câinii
când curtea își primea colindătorii.
Dormea în mâna mamei gustul pâinii
iar geamurile se-nchideau ninsorii.
Omătul scârțâia sub talpa mică
și iarna mirosea a bucurie.
Povestea o mai spune o bunică
și-n ochii ei se naște-o veșnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu