Prin sângele meu curg izvoare de munte
și-mi crește pe umeri pădure de brazi,
bandaje de cer mi se-agață de frunte
cu ore albastre. Și raiul e azi.
Pe urme de urși se așază tăcere,
copacii coboară din nori fumurii,
prin aripi îmi trec presimțiri de-nviere
și sfinți de ninsoare au ochi de copii.
O inimă nouă îmi bate-n zăpadă,
o inimă veche se-ascunde-n pământ,
îmi strâng bucuria în pumni, să nu cadă,
și-n iarnă mă vindec, și munte eu sînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu