Dincolo de zid, e vara ta,
care-a râs în stropii toți din mare
și în noaptea ceștii de cafea
de pe malul cu miros de sare.
Dincolo de cer, e cerul ei,
mai adânc decât adâncul serii,
și prin somnul florilor de tei
trece-n tine urletul tăcerii.
Între voi – un zid, un cer și-un drum,
umeri plânși de liniștea albastră.
Dar de-a lungul pașilor de-acum
plopii încă scriu povestea voastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu