M-am trezit uitată într-un gând,
nu mai știu cu ce era. Îmi pare
că trecea prin el o stea căzând.
Am strigat cât am putut de tare.
M-am trezit închisă într-un dor
fără leac și fără chibzuință,
fără uși deschise pentru zbor.
Am strigat de-atâta neputință.
Fără chei în lacăt m-am trezit
într-o zare rară și departe,
pipăind pe drumul istovit.
Am strigat cu litere pe-o carte.
Pentru gând, și dor, și zare rară,
m-am trezit din viața mea afară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu