Într-o zi, pe negândite, l-am zărit
în colțul ochiului drept -
părea un negustor cinstit
și înțelept.
Într-o cutioară,
marfa lui
semăna a de toate:
a dimineață și a noapte,
a puf galben de pui
și a cărări terminate.
M-am apropiat tiptil,
să nu fugă
și, cu credință de copil,
l-am întrebat, a rugă:
cât îmi ceri
să schimb ziua de ieri
pe una nouă, din cutia ta?
Mi-a zâmbit:
nu-ți cer nimic
pentru un gând atât de mic -
ziua de ieri rămâne așa.
Bine, i-am spus,
atunci cât îmi ceri
să schimb ziua de ieri
cu una de mâine?
Mi-a zâmbit și-acum:
un colț de pâine,
să-l ai pentru drum
și două mere coapte,
să-ți ajungă pentru o noapte -
ziua de mâine vine oricum.
Bine, i-am spus,
atunci cât îmi ceri
să-mi iei de tot ziua de ieri?
Aș vrea
s-o pierzi în cutia ta.
N-a mai zâmbit,
s-a uitat la mine și-a șoptit:
Eu sînt un negustor cinstit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu