Inima din nor

Când s-a prăbușit cerul în mare

inima ei,

care locuise într-un nor colorat,

s-a trezit aruncată 

pe zimții unui coral.

A trecut o sepie

și-a împroșcat-o cu tuș,

apoi a înhățat-o un rechin,

dar era prea amară

până și pentru el,

așa c-a scuipat-o pe țărm.

Soarelui i s-a făcut milă
de bătăile ei înspăimântate
și-a topit-o
într-un strop de sticlă albastră
în care se mai vede, uneori,
un colț de nor colorat.