Tărâmul din vis de copil

Când s-au stins luminile

și-au rămas doar stelele,

patru zâne mici și bune

au deschis o altă lume,

lumea plină de magie,
despre care pot să știe
numai copilașii care
au în ochi raze de soare.

Luându-și hăinuțele,
deschizând ferestrele,
Andrei și cu sora lui
au pornit în zbor, hai-hui,

să cutreiere și ei
prin tărâmul cu ponei,
inorogi și zâne bune
fără chip și fără nume.

Au plutit peste oceane
cu sirene năzdrăvane
și corăbii cu pirați
și licornii fermecați.

Au trecut, pentr-o clipită,
prin pădurea cea vrăjită,
ca s-o vadă Siminuca
pe frumoasa adormită,

iar Andrei a vrut și el
să vorbească puțintel
cu vestitul Făt-Frumos,
cel atât de curajos.

Au mai zăbovit puțin
și-n lampa lui Aladin,
ca să-și pună-n graba mare
trei dorințe arzătoare :

o spadă-ar fi vrut Andrei,
iar Simina - un ponei
și-amândoi și-ar mai dori
să rămână-n veci copii...

Dar, când noaptea a fugit
și stelele-au ațipit,
cei doi frați cu ochi de soare
s-au întors din lumea-n care
doar copiii pot să zboare.