Destinul firului de iarbă

La-nceput de primăvară,

într-o zi cu soare-afară,

din pământul dezbrăcat

de omătul dezghețat,

cam timid și fără grabă

a ieșit un fir de iarbă.

Speriat și somnoros,

ridicându-se frumos,

și-a șters umerii de rouă,

a privit spre lumea nouă

și-a văzut, întâi de toate,
două vietăți ciudate
ce păreau cam supărate.
- Ham, ham, iar m-a dat afară
azi stăpâna, din cămară
și e numai vina ta!
- Miau, și-acuma ce ai vrea?
Trebuia să fi lăsat
să te-apuci iar de furat?
Ai promis că nu mai faci.
- Taci din gură, mâțo, taci!
M-am lăsat de furtișag,
am intrat numai de drag,
ca să văd ce-a pus stăpâna
pentru toată săptămâna :
patru cozonaci pufoși,
un lighean plin cu gogoși,
două pâini, o plăcințică
și-o grozaaaavă fripturică.
Mi-a fost drag să le privesc,
dar nici gând să șterpelesc...
- Haide, ba bine că nu,
sac de purici ce ești tu!
Toată ziua dai târcoale
prin cămară, pe la oale
și mereu faci pe flămândul,
numai la mâncat ți-e gândul.
Offf, ce neam de șterpelici!
- Mâță rea, șterge-o de-aici!
Dacă nu, știi tu prea bine
ce pot spune despre tine -
încă n-a aflat stăpâna
cine i-a furat smântâna.
Crezi c-ai vrea să merg să-i zic?
- Miau, miau, miau, ce mai mojic...
Du-te, dacă vrei, potaie,
că tot tu vei lua bătaie;
stăpânica, știi prea bine,
mă iubește doar pe mine

și n-o să mă pedepsească
pentru pâra ta câinească.
Și să știi că, dacă mârâi,
o să scuip și-o să te zgârii.
Uluit de-așa o treabă,
firișorul nou de iarbă
a strigat spre amândoi :
- Oare cine sunteți voi?
Și de ce vă tot certați?
Cei doi s-au oprit mirați,
uitându-se-atent în jos,
către firul curios.
- Ham, ham, dar tu cine ești,
de-ai curaj să ne vorbești?
Ea-i pisică, eu sunt câine,
tu... nici nu te vezi prea bine,
- Miau, au unii un tupeu,
comentează ce spun eu!
Măi, bâzdâc, gura nu-ți tace?
Mai așteaptă de te coace
și-o să vin-atunci văcuța
să te-nghită ea fuguța.
Asta-i soarta ta, mă crede,
fir mărunt de iarbă verde!

- Știu și eu c-am apărut
ca să fiu cândva păscut
și nu-s important, vezi bine,
ca dulăul sau ca tine.
Dar tu știi din ce se face
smântâna ce ție-ți place?
Din lăpticul ce-o să-l facă
blânda și cumintea vacă
atunci când voi fi mai mare
și ea, căutând mâncare,
pe-aici o să se oprească
și pe mine-o să mă pască.