Când a-nceput să ningă, ai început să râzi,
topind pe buze calde crâmpeiele de cer
și ai uitat o clipă de-armatele de gâzi
ce străjuiesc de-o vreme ocolul tău stingher.
Când a-nceput să ningă, ai început să speri
că, în atâta albă și darnică ninsoare,
se va ascunde, poate, întunecatul ieri
și va lăsa luminii măcar un ciob de zare.
Când a-nceput să ningă, copil, ai așteptat
să-ți fugă de sub frunte hulpavul eșafod
ce-a pus sub ghilotină tot visul nevisat,
înșiruind cărare de stele în exod.
Ai râs și-ai așteptat zăpada să te-atingă,
strigoii strecurați în tine să-i învingă.
Frumoasă a fost clipa când a-nceput să ningă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu