S-a dezbrăcat de mine vara
și m-a lăsat într-un ierbar
așa cum licuricii seara
își lasă umbrele-n sertar.
M-a scos ca pe-o cămașă veche
cu petice de in topit
și mi-a ascuns lângă ureche
ecou de munte-n asfințit.
Mi-a-mpăturit cu grijă seara
între coperți de cer senin.
S-a dezbrăcat de mine vara,
dar eu am mai rămas puțin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu