Litere sub unghii

Și iar mă doare marginea pădurii
și mă presimt izvor fără senin
când ramuri albe se predau securii
și cerul se transformă în puțin.

Se-adună muguri de prăpăstii mute
sub muntele înfipt în nicăieri;
ascund sub brazi cărările trecute,
să nu mă-ntrebe astăzi ce-a fost ieri.

În guri de peșteri stau mirări sihastre,
vreau să le-adorm, să nu-mi mai curgă-n drum.
Îmi cresc sub unghii litere albastre -
de munte, de prăpastie, de fum.