Cum să nu-ți placă toamna, când
te-ascunzi de ploaie prin unghere
și ziua-ți trece strănutând,
și noaptea-ți cere somnifere?
De ce să nu scrii un poem
când stai la rând la farmacie
și-ți vine-n minte un blestem
în versuri fără prozodie?
În timp ce parcul ud și trist
cântă ceva în cheia sol,
simți că ai fire de artist
și-nghiți un paracetamol.
Îți place să înoți încet
pe străzi cu iz de motorină
și să compui un mic sonet
când te stropește o mașină.
Dar toate-acestea nu-s decât
mici neplăceri... Toamna-i frumoasă!
Iar când te doare-adânc în gât,
poți face rime-nchis în casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu