M-a păscut o iarnă într-o noapte
și-am rămas de-atunci copilul ei,
agățată de-o măsea de lapte
cu miros gălbui de flori de tei.
M-a mușcat o noapte într-o iarnă
și mi-au adormit în răni grădini,
cerul n-a mai vrut să se aștearnă
nici pe frunze, nici pe rădăcini.
M-am făcut zăpadă de albastru
și-am plecat prin viața mea ningând
peste calendarul meu buiastru
care-mi bea ninsorile pe rând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu