Te-am agățat de umbra unei zile
în care ar fi încăput o viață
cu flori de maci născute dimineață
și flori de maci strivite de șenile.
Am fost tot noi și-n zațuri de cafele
în care ni se arăta iubire,
și-n ploaia potopită în neștire
pe gânduri rupte, prinse în atele.
Ne-am închinat aceleiași icoane
și i-am cerut secundei să se-oprească,
dar ea, secunda, a-nceput să crească
și a născut în noi câmpii virane.
Dintre coperți rămase fără file
chiar și povestea a fugit de-acasă,
și câteodată mai invit la masă
o umbră prinsă-n umbra unei zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu