Și când ar fi să-mi fie sete,
aș decupa un val din mare
și l-aș da plajei, să mă-mbete
cu amintirea lui de sare.
Și când să-mi fie dor mi-ar fi,
aș rupe sfoara unui zmeu
din vara noastră de copii –
și mi-ar fi dor de Dumnezeu.
Iar foame când ar fi să-mi fie,
i-aș scrie cerului să ia
toți strugurii uitați în vie
și-n locul lor
să-mi dea o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu