Ce fel de iarnă-i asta-n care gândul
nu-și mai găsește loc pe nicăieri,
iar casa ta și-a încuiat intrândul,
ținând captive zilele de ieri?
În ce fel nu mai ninge cu ninsoare
și cad pe foi silabe zdrențuite,
fugare din castele bântuite,
ce nu-și mai află rost sub niciun soare?
Ce fel de hibernală cotoroanță
a alungat din fulgi vremelnicia
și-a confiscat, râzând, copilăria
care-nchidea sub pleoapă o speranță?
Ghețari au tâlhărit zarea săracă,
dar a rămas în tine un „Și dacă?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu