Dorința Moșului

Într-o seară-nzăpezită,

în odaia încălzită,

Moș Crăciun cu părul nins

stă și el puțin întins.

Este rupt de oboseală

și l-ar lua o ațipeală,

și-i atât de bine-n casă...

Haide, Moșule, hai, lasă,

dormi și tu un ceas sau două,

uite, nu-i nici ora nouă

și-ai atâția spiriduși

hărnicuți și jucăuși,

numai buni de pus la treabă,

haide, dormi, nu-i nicio grabă!

Dar, exact în clipa-n care

a căzut Moșu-n visare,

val-vârtej intră-n odaie

însuși Moșul Nicolae,

supărat nevoie mare :

-Ia te uită ce-ntâmplare!

Văd eu bine, Moș Crăciun?

Dormi 'nainte de Ajun???

Eu am fost prin lumea toată

și-am lăsat în orice gheată

dulciuri și jucărioare.

Și tu - nani, frățioare!!

Buimăcit și rușinat,

Moș Crăciun sare din pat.

-Nu dormeam, ți s-a părut!

Mă gândeam la ce-am făcut

ca să pregătesc mai bine

sărbătoarea care vine :

sania am reparat-o

și cămașa mi-am strâmtat-o

(că, trudind atâtea zile,

am slăbit vreo șapte kile);

renii i-am hrănit vârtos,

ca să zboare mai frumos;

sacul mi l-am peticit, 

căci era cam zdrențuit.

Mă trezesc zilnic în zori

și citesc mii de scrisori

(și-ți spun, frate, e durere

cam ce pot copiii cere!).

Am făcut aproape tot

și-s trudit de nu mai pot;
altceva nu-mi mai doresc,
decât să mă odihnesc.

Du-te tu la tine-acasă

și să dorm puțin mă lasă,
fiindcă altfel, țin să-ți spun,
am s-adorm chiar în Ajun!