De patru ori Crăciun

Azi s-a trezit Andrei de dimineață

c-un zâmbet larg înmugurit pe față,

atât de bucuros, încât Simina

a vrut să afle care e pricina :

-Ia spune tu, băiete, ce-i cu tine,

de ai uitat să te mai cerți cu mine?

Că nu-ți stă chiar deloc în obicei

să râzi la mine fără vreun temei.

Privind-o fără să se enerveze,

Andrei îi face semn să înceteze,

dar ea continuă să-l tachineze :

-Să nu-mi spui c-ai visat din nou, fârtate,

că ai luat zece-n teza de la mate'.

-Ei, hai, Simina, nu te mai întrece!

Știi foarte bine că am numai zece,

deci n-am nevoie să visez la asta.

Dar nu vreau eu să-ți spun ce am și basta!

-Așa??? Ia să mă duc să-i zic lui tata

cam ce-ai făcut atunci când ți-ai rupt gheata...

-Bine!! M-am răzgândit! Vino să-ți spun :

azi-noapte l-am visat pe Moș Crăciun!

Parc-a venit la mine bucuros,

zicându-mi că i-am scris așa frumos

și că-și aduce foarte bine-aminte

că sunt din cale-afară de cuminte

și am comportamente exemplare.

Așa c-a luat o hotărâre mare :

pentru un băiețel atât de bun

să fie-n an de patru ori Crăciun!!!

O, Doamne, câte-o să primesc!

Îți dai tu seama despre ce vorbesc?

-Ei, cum să nu? Sunt foarte lămurită -

i-a aruncat Simina, plictisită.

Da' tu-ți dai seama, sper, la vârsta ta

că doar în vis se poate-așa ceva.

Și nici măcar în visul cel mai bun

nu te-ar vedea cuminte Moș Crăciun!