E greu
să-ți fie sufletul lumină,
dar să te rupi din rădăcină
mereu.
Ușor
să-ți pui sub lacăte izvorul
și să închizi în tâmplă dorul
de zbor.
Nu știi
că, dacă-ți smulgi aripa toată,
n-ai să mai poți întreg vreodată
să fii?
De ce
nu vrei să te mai uiți spre stele,
să-nveți iar drumul către ele
cum e?
Crezi tu
că boala ta e fără nume
și toamna-i veșnică în lume?
Ba nu!
Naște din nou curajul să trăiești;
mai ești copil - ascunde-te-n povești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu