Nervi de cal

Ei, uite, iar s-a întâmplat:

frumoasa fată de-mpărat

de zmeul rău a fost răpită!

Întreaga țară-i răvășită

și tatăl a trimis solie

că dă juma' de-mpărăție

aceluia dintre eroi

care-i dă fata înapoi.

Prinți falnici și flăcăi de rând

s-au pregătit de drum, sperând

că ei vor fi aceia care

să-ncheie trista întâmplare.

Și-ntr-adevăr, au încheiat,

dar nu așa cum au sperat,

căci zmeul, hoțul dintre hoți,

i-a cam învins, pe rând, pe toți.

Dar lumea toată stă-n mirare

de următoarea întrebare:
cum oare tocmai Făt-Frumos

nu se arată curajos??

E singurul ce n-a plecat

s-aducă fata de-mpărat.

Vezi, lumea nu-i deloc în temă

că Făt-Frumos are-o problemă:

căluțul lui cel năzdrăvan

n-a mai zburat de-aproape-un an

și stă în grajd nefericit,

flămând, nervos și plictisit.

Nici n-ați putea ghici de ce:

n-are jăratic, asta e!

Întâi, l-a luat prințul ușor:
-Fii, calule,-nțelegător!

Îți cumpăr orice altceva,

doar spune-mi ce, și vei avea.

Dar uite, ori mă crezi, ori ba,

jăratic n-am de unde lua -

în ziua de-azi, nici în povești

așa ceva nu mai găsești.

Privindu-l foarte suspicios,

calul răspunde: -Făt-Frumos,

nu vrei să înțelegi, sau ce?

Nu pot zbura mâncând orice,

că nu-s o jalnică mârțoagă,

să ronțăi iarbă din desagă...

O fi prea mult ce ți-am pretins:

o tavă cu cărbune-ncins??

Și, aruncându-și nasu-n vânt, 

n-a mai rostit niciun cuvânt.

Uitându-se la el șocat,

prințul îi zice-nfuriat:

-E zarvă mare-n lume-acum

și trebuie să plec la drum,

să lupt cu zmeul furăcios.

Deci, calule, te rog frumos, 

mănâncă iute ce avem 

și hai odată, să plecăm!

Nu pot mai mult pe-aici a sta,

ne râde lumea, zău așa...

Dar calul tace-n continuare.

Cuprins acum de-ngrijorare,

prințul declară, abătut:
-Așa căpos n-am mai văzut!

Hai, bine, uite ce-ți propun:
îți cumpăr fânul cel mai bun -

de munte, de la Voroneț.

Dar fii și tu un pic isteț:

dacă refuzi să mă-nsoțești,

te-alungă lumea din povești

și-ai să rămâi, ca o mârțoagă,

să-ți râdă-n nas pădurea-ntreagă.

Te rog, acum, încă o dată:

să mergem s-o salvăm pe fată!

Nu-i timpul să te sclifosești -

jăratic tot n-o să găsești.

Pricepe-odată, calule,

că s-au sfârșit poveștile

și astăzi nimeni nu mai scrie

și despre noi, fir-ar să fie!

Mănâncă și tu pufuleți,

altfel rămânem nătăfleți

și o să spună lumea toată

că nu mai poate-o biată fată

să-l capete pe Făt-Frumos...

Hai, nu mă fă să plec pe jos!