Weekend... călduros

De vreo două luni, în casă

toată lumea e nervoasă:

puiul cu creastă rotată

a descoperit deodată,

cu mândrie și uimit,

că-ntr-o zi a devenit

un cocoș grozav, măreț,

cu talent de cântăreț.

Și a hotărât, se pare,

că așa o transformare

nu putea fi ignorată,

trebuia, deci, anunțată

public, pentru lumea toată.

Așa c-a trecut la fapte

și, în fiecare noapte,

pe portiță cocoțat,

se punea pe trâmbițat.

Deci, de două luni încoace,

casa nu mai are pace,

de când vocea de tenor

a luat somnul tuturor.

Și întreaga ulicioară

îi „urează” să dispară.

Însă-ntr-o duminică,

nu știu cum se face că

pe la opt fără ceva

toată ulița dormea...

Motănelul cel zurliu,

deșteptându-se târziu,

a simțit așa, ca-n vis,

un miros de nedescris,

ca în ziua de Crăciun.

-Mmm... miroase-a ceva buuun!

Și s-a repezit, firește,

să vadă ce se gătește.

În fața cuptorului,

mustața pisoiului

s-a zburlit fără să vrea:

în tavă se rumenea -

cred că ați ghicit deja -

el, cocoșul talentat,

de legume-conjurat.

-Ăsta zic și eu necaz!

Te-ai trezit în aragaz...

Și ți-am spus de-atâtea ori:

nu e cazul, frate,-n zori,

să ne-arăți tu că ai glas.

Eh, de-acuma bun rămas!

Erai frumușel, e drept,
dar deloc, dee-loc deștept.
Și, cum stai tu în cuptor,
rumenindu-te ușor,
îți spun sincer: mi se pare
că te iubesc muuult mai tare!