A răsărit în drumul meu
o gară numai pentru eu,
cu un peron de așteptare
și trenuri doar pentru plecare.
Acolo merg din când în când,
să-mi văd batista fluturând
și să-mi compun un mic refren
când mă conduc la câte-un tren.
Mă uit cum stau pierdută-n geam
și mă întreb dacă mai am
soare destul în strop de rouă
până s-ajung în gară nouă.
Flutur batista și strecor
în ea un vis și-un pic de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu