Sunt în război cu umbra mea.
De câțiva ani, sau de un veac,
nu reușesc s-o mai împac
și-mi tot înghite câte-o stea.
Nu știu cum de-am ajuns aici -
am mers o viață împreună,
și-n zilele cu mătrăgună,
și-n verile cu licurici.
Poate-a gândit că e nedrept
ca eu să pot fugi spre soare,
iar ea să-mi stea doar sub picioare.
Și mi s-a furișat în piept.
Acum încerc doar să-mi dau seama
de ce-am crezut că-s numai eu,
deși am fost cu ea mereu.
Am s-o întreb cândva pe mama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu