Am pus din nou cu iarna un pariu
că o să ningă-n mine doar zăpadă,
dar ea a râs și n-a vrut să mă creadă -
prea m-am mințit mereu, fără să știu.
Ca să-mi arate că nu poate pierde,
mi-a nins zăpezi așa cum nu le-am vrut,
mi-a viscolit cuvinte fără scut,
în care-a troienit tot ce-a fost verde.
Și de atâta viscol pe pământ,
s-a rupt în două cerul și m-a frânt.
N-o să mai pun cu iarna vreun pariu,
nu vreau s-o văd mereu învingătoare.
Doar am să-mi fac culcușul lângă soare
și am să-nvăț din nou copil să fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu