Floare de vânt

M-am tăiat într-o floare de vânt,

și-ntr-o umbră din capătul nopții

am văzut cum cireșii, necopții,

se-mbătau cu miros de pământ.

Te-am visat, m-ai visat, nu mai știu –

somnul meu ți se-ncurcă prin gene;

primăvara ne caut-alene

ca să-mi fii vindecări, ca să-ți fiu.

Nu mă-ntrebi despre ce tac târziu,

nu te-ntreb dacă-ți crește-n fereastră

de cu zori o-ntâmplare albastră

dintr-o iarnă cu gust de pustiu.

Mai visează-mă peste pământ

în cafeaua cu drumuri de lapte,

și-am să știu că în capăt de noapte

nu mă tai într-o floare de vânt.