Să nu pleci, chiar dacă plouă
și te-a speriat furtuna –
fă din noi poveste nouă
înc-o ploaie, și-ncă una.
Strânge florile din mine,
pune-ți plasturi pentru spini,
fă-mi grădină lângă tine,
să m-așez în rădăcini.
Să nu pleci, chiar dacă-i iarnă
și cad țurțuri în livadă –
lasă norii să m-aștearnă,
să mă faci om de zăpadă
și să stau lângă fereastră,
să mă ningă somnul tău.
Fă din noi poveste-albastră
fără margini de vis rău.
Ia-mi obrajii-n palmă seara,
să nu mi-i înghețe luna,
spune-mi c-o să vină vara
înc-o iarnă, și-ncă una.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu