E-așa de multă noapte lângă noi
când trec artiștii și se duc departe
în jocul lor cu viață și cu moarte,
și sting lumina în copacii goi…
Prin ei trec îngerii din când în când
și se sfințește apa din fântână,
iar când se hotărăsc să nu rămână,
pleacă-n culise și adorm pe rând.
Ne iau de mână în povestea lor
și vin în fața noastră și se-nclină,
apoi coboară ultima cortină
și-aplaudăm, și palmele ne dor.
Sunt călători artiștii, și cu ei
se face viața asta mai frumoasă,
iar când ni-i fură cerul de acasă
rămâne lumea fără dumnezei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu