Dă-mi mâna
și-amintește-mi că mai știi
cum se panseaz-o aripă amară
cu roșu de cireșe timpurii
prin care nu mai
trece nicio seară.
Adu-mi un pescăruș de unde vii,
să cred că marea încă ne așteaptă
cu liniște albastră-n cochilii
de pus în somn lângă urechea dreaptă.
Dă-mi palma, să citesc în ea un drum
la ceas de dor și de salcâm în floare,
să-mi pun pe ochi privirea ta de-acum,
de primăvară care nu mă doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu