Tu taci de alb

Și uite, primăvara a venit

în pomii toți și-n marginea de ploaie,

iar un trifoi nebun și-a rătăcit

pe drumul dintre noi a patra foaie.

E dimineață-n ceașca de cafea,

au înverzit ninsorile-n pădure,

și eu mă tem că-n galaxia mea

un rest de iarnă-ncearcă să te fure.

Tu taci de alb, eu de albastru tac

și-n liniște ne cresc pe ochi zăpezi.

Cât ți-e de dor când nu știu ce să fac ?

Cât ning de mult când nu poți să mă vezi…