Ai vrut să te ascunzi într-o tăcere,
să nu-ți împarți cuvântul nimănui,
să-nchizi seiful alfabetului
și să uiți cifrul ușii spre durere.
Dar n-ai putut, căci litere nebune
se tot aștern pe-o foaie-n fața ta
și curg mereu, chiar dacă mâna vrea
să le oprească dorul de-a mai spune.
Dar mâna dreaptă și-a pierdut puterea
de când lucrează la un alt stăpân
iar inimii, din minte nu-i rămân
nici gândul de-a se-ascunde, nici tăcerea.
Nu-ți pierde timpul vrând să amuțești -
încă n-ai învățat să nu vorbești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu