O grozavă întâlnire

Cocoțat, cu fală mare,

în sania zburătoare,

Moșul este cam stresat,

fiindcă-i tare-ntârziat.

Anul ăsta, drept să spun,

a pățit multe-n Ajun:

era să fie mâncat 

de un lup înfometat,

apoi un țăran șiret

l-a prădat fără regret

și toate au culminat

când copiii i-au luat 

sania lăsată-n drum.

Dar e totul bine-acum:

renii au șase viteze,

căci vor să recupereze

orele pierdute-aiurea.

Tocmai trec peste pădurea

în care s-a întâlnit

Moșul cu lupul lihnit.

Însă-i pare Moșului

ceva nelalocul lui:

e Ajun, dar nu-i zăpadă!

Aplecându-se să vadă

măcar un fulg rătăcit,

nu știu cum s-a poticnit

și din sanie-a picat

lângă un copac uscat.

Ridicându-se cu greu, 

strigă: -Vai de capul meu!

Ce-ntâmplare-o fi și asta?!

Cred că m-a lovit năpasta.

Renii n-au băgat de seamă

și Moșul degeaba-i cheamă -

zboară iute, ca la carte,

sania-i deja departe.

-Ce să fac? Iar m-am trezit 

prin pădure rătăcit...

O ia Moșu-ncet la pas

și, după aproape-un ceas,

iese din pădurea deasă

pe-o fâșie nisipoasă

și în mijlocul ei vede...

nici n-o să vă vin-a crede:

o ciudată arătare, 

cu un nas grozav de mare,

c-o tichie cam turtită

și o mână-nțepenită,

ochi rotunzi și-ntunecați

și trei nasturi colorați

puși pe-o burtă... de nisip!!

-Aoleu! Mai bine țip,

poate-aude cineva.

Ce-o fi asta, zău așa??

Arătarea, însă, tace,

iar Moșul curaj își face

și se-apropie de ea:

-Stai puțin, dar ăsta... Aaa! -

se apleacă să îl vadă -

ăsta-i un om de zăpadă!!!

Acum înțeleg, aha! -

iarna asta-i fără nea

și vreun copilaș isteț

a făcut un omuleț

din nisip, nu din omăt.

Tare-aș vrea să le arăt

renilor ce poate face

un copil cu mâini dibace...

Dar, privind la omul mut

cât era de abătut,

Moșul s-a gândit să facă

o magie, ca să-i treacă 

supărarea. A pocnit

dintr-un deget și-a șoptit:

-Vino, iarnă, haide, vină

și adu-i în ochi lumină!

Și deodată... dintr-un nor

s-a desprins un fulgușor

apoi alții, duși de vânt,

au pornit către pământ.

Omul s-a acoperit 

cu zăpadă. Și-a zâmbit!

Mai târziu, când au văzut

că stăpânul a căzut,

renii s-au întors să-l ia

și-au găsit un om de nea

stând de vorbă, bucuros,

cu Moșul bun și bărbos

ce-a adus, printr-o magie,

iarna la el pe tichie.

Așa seară de Ajun

n-a mai fost nicicând, vă spun!