E iarnă iar. Prin gândul meu
trec cete de colindători
vestind mereu
un Dumnezeu
murit în noi de-atâtea ori.
Și cântă, plâng și cântă iar,
curg în alai rătăcitor,
nămeții cresc în jurul lor -
omăt amar.
Să nu mai vină, nu-i mai vreau,
colinda să și-o ducă-n zări;
alte cărări
îmi strigă sufletul să-l dau.
E iarnă iar, și în Ajun
să-mi vină numai Moș Crăciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu