Moș Crăciun și lupul rău

Cu desaga în spinare,

merge Moșul pe-o cărare

prin pădure, căci se pare

că puțin s-a rătăcit.

Și-i atât de obosit...

Renii-n urmă au rămas

la un prelungit popas,

fiindcă i-au strigat, în cor,

că-s sătui de-atâta zbor.

Și acum e singurel...

Dar deodată, lângă el

dintr-o tufă a sărit

un lup mare și zbârlit:

-Un' te duci, scumpete mică?

Nu cumva la o bunică?

Moșul a rămas trăsnit -

„Lupul o fi-nnebunit??”

-Ce e, lupule, cu tine?

Ești bătrân? Nu mai vezi bine?

Însă lupul dă-nainte:

-Un' te duci, fată cuminte?

Și-n desagă n-ai cumva

ceva ce-aș putea mânca?

-Lupule, n-ar fi mai bine

să te uiți atent la mine?

Am păr alb și barbă mare - 

semăn cu Scufița, oare??

Lupul se uită la Moșu',

îi vede doar fesul roșu

și începe a răcni:

-Crezi că mă poți păcăli?

Ți-ai pus barbă și-ai sperat

că pe lup l-ai înșelat?

Știu, Scufiță, cine-mi ești;

am citit și eu povești.

Dă desag-ncoa', mai bine,

altfel te mănânc pe tine, 

cu barbă, cu păr, cu tot!

-Gata, simt că nu mai pot!

Lupule,-ți mai spun o dată:

dacă-ți semăn eu c-o fată,

ai probleme foaaarte mari.

Mergi și pune-ți ochelari!

De nu, îți promit eu ție:

te transform în jucărie

și sub brad am să te pun

la Scufița, în Ajun!