Un Ajun ciudat de tot

După ce l-a confundat

un lup mare și ciudat

cu Scufița, Moșu-a dat

peste-un hoț ce i-a furat

sacul plin cu jucării

pentru sute de copii.

Însă, spre norocul lui,

a luat urma hoțului,

sacul și-a recuperat

și cu renii a plecat

spre un sat micuț în care

sania lui zburătoare

a rămas pe-un drumușor,

pregătită pentru zbor.

Dar, la locul stabilit,

Moș Crăciun a înlemnit:

nici urmă de sanie!!!

Doamne, ce pățanie!

Renii s-au uitat la Moșu',

Moșul s-a făcut mai roșu

și-au stat clipe-ndelungate

toți cu gurile căscate.

-De când sunt eu Moș Crăciun

n-am avut așa Ajun:

cu Scufița confundat,

de un hoțoman prădat

și acum - sania lipsă...

O fi luna în eclipsă?

Am văzut vreo mâță rea?

Îmi vrea postul cineva??

Renul Rudolf, enervat,

strigă: -Eu m-am săturat

de bocit. Te rog, mai taci!

Mai bine vedem ce faci.

Sania, zău, nu putea

să dispară chiar așa; 

trebuie să fie-n sat.

Să plecăm la căutat!

Cum a zis, au și pornit,

satu-ntreg l-au scotocit

și, când să se dea bătuți,

au văzut niște puiuți

 de săteni pe-un delușor, 

trăgând sania de zor.

(Deși nu chiar foarte mică, 

sania e ușurică -

spiridușii au stropit-o

cu praf magic și-au vrăjit-o).

Când pe Moșul l-au zărit,

copiii s-au fâstâcit:

-Moșule, noi n-am știut

că-i a ta. Noi doar am vrut

să ne dăm pe derdeluș.

Moșul i-a privit ghiduș

și a scos din sacul mare

daruri pentru fiecare.

Apoi, renii i-a-nhămat,

sacu-n sanie-a urcat

și, uitând că-i obosit,

a zâmbit și a pornit

să-i bucure pe copii

cu dulciuri și jucării.

Dar asemenea Ajun

n-o să-l uite Moș Crăciun...