După ce s-a rătăcit
prin pădure, necăjit,
Moșul s-a mai confruntat
și c-un lup puțin... ciudat
care, văzându-l în roșu,
a zis că-i Scufița, Moșu'.
A scăpat de lup, și-apoi
a luat drumul înapoi,
îndreptându-se spre-un sat,
unde renii și-a lăsat
să-și tragă puțin suflarea.
Terminându-se cărarea,
Moșul iar s-a rătăcit...
Dar „norocul” i-a zâmbit
când în cale i-a ieșit
un țăran ce căuta
vreascuri pentru soba sa.
-Bine că te văd, om bun -
i-a spus, vesel, Moș Crăciun.
Te-aș ruga să-mi faci un bine:
să mă iei în sat cu tine,
să-mi găsesc renii degrabă,
fiindcă am atâta treabă!
Omul s-a uitat la el,
a văzut că-i singurel
și i-a mai văzut, în spate,
sacul roș', plin cu de toate...
-Te iau, Moșule, cum nu?
Da' mi-e milă, fiindcă tu
ești bătrân. Nu ți-o fi greu
sacul să-l tot cari mereu?
Vreau și eu să te ajut.
Moș Crăciun, nepriceput,
i-a dat sacu-ncrezător
și-a luat-o la picior.
Dar, privind în urma lui,
omul - ia-l de unde nu-i!
-Aoleu, ce-ncurcătură,
omul ăsta chiar mă fură!!
N-am crezut în viața mea
c-aș păți așa ceva!
Dup-un ceas, înfrigurat,
Moșul a ajuns în sat
și-a găsit renii dormind.
-Ia uite! De când colind
prin pădure, să-i găsesc,
și ei dorm!!! Simt că plesnesc!
Nervos, Moșul i-a trezit
și le-a spus tot ce-a pățit.
Renii s-au topit de râs:
-Moșule, dar astea îs
întâmplări nemaivăzute!
-Mda... așa-i... Dar haideți, iute,
că nu-i timp de povestit -
sacul trebuie găsit.
N-a durat mult acest chin:
hoțul, văzând sacul plin
cu dulciuri și jucării,
și el neavând copii,
l-a lăsat chiar pe cărare,
că era prea greu și mare.
Moșu,-nveselit pe loc
c-a avut așa noroc,
a luat sacul, bucuros,
și s-a-ntors în sat pe jos
să-și ia sania, să plece,
căci trecuse de-ora zece
și știa că-i așteptat.
Și grozav a-ntârziat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu