Cronică de Vamadus

Despre Vamă ce-ar mai fi de zis?

Că le-a spus Sorin pe toate cele...

Mai rămâne numai de decis

care-au fost în top: bune, sau rele?

Frig a fost ceva, nimic de spus,

dar nici n-o să-l pun la socoteală –

pân’ la urmă, noi, la Vamadus,

n-am avut speranță estivală.

Timpul de năniță – mai deloc

(și la bătrânețe, te cam doare),

dar a fost și ăsta un noroc,

fiindc-am prins un răsărit la mare.

Valurile mării – cam cu nerv

și ca la Crăciun de călduroase,

însă n-am putut să nu observ

c-au intrat în apă vreo cinci-șase.

O chestiune a fost cea mai rea –

pofta de mâncare permanentă.

Și de vișinată. Și cafea.

Și de râs cu voce competentă.

Parcă am uitat să spun ceva...

A! Au fost și niște mofturele –

trei concerte, pentru care-aș da

de trei ori salariile mele.

Nu m-apuc să-nșir cine-a cântat,

că mi-e teamă să nu uit vreun nume,

dar vă spun: nu mi-am imaginat

c-o să fie-așa frumos. Pe bune!

Ca să n-o lungesc pân’ la apus:

mulțumim, Ioana și Alina,

pentru tot ce-a fost la Vamadus,

fiindc-a voastră este toată „vina”!

Lui nea Gică-i mulțumim solemn

pentru Barbă-Neagră și mâncare

și-așteptăm înfrigurați un semn

să venim și vara viitoare.