Și când pleci, să stingi lumina,
ca să-mi pară că nu-s trează
și că doarme și rutina
în sertarul de sub vază
și în florile din vază.
Și când pleci, nu-nchide geamul,
să-mi trimit plânsul pe-afară,
dar să nu uit să-i pun hamul
să-l aduc ‘napoi spre seară,
să-l aduc ‘napoi
spre seară.
Să nu iei, când pleci, valiza
care-a fost cu noi la mare -
am ascuns sub haine briza
pentru moartea viitoare,
pentru viața viitoare.
Și când pleci, să pleci departe,
ia și cheia, ia și ușa,
lasă-mi mie doar păpușa
desenată pe o carte
dintr-o vreme de departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu