E vremea minutarelor pereche
din gările cu vise pe bilet
la trenuri care duc spre Vama Veche
o vară scoasă de la amanet.
Clepsidre curg în scoicile închise
pe urma pașilor din alte veri;
nisipul tace întrebări promise
și calendarul nu mai are ieri.
Pe mal mor valuri cu priviri sărate
iar cerul s-a mutat în pescăruși,
în mare dorm iubirile uitate
și le mai trec prin vis nori neapuși.
Se-agață înserarea de ureche
ca râsul dintr-o joacă de copii.
E vremea minutarelor pereche
în nopți care-au uitat că sunt târzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu