Alb afară

E alb afară, toate par curate,

ca într-un iad în care demoni tac

și focul a-nghețat peste păcate –

îmi ninge-n vene iarna ca un leac.

Atârnă-n ramuri flori de promoroacă

prin care trece-o umbră de cocor

din vara care-n mine se împacă –

îmi ninge-n vene iarna ca un dor.

Aleargă-n câmpuri cai, ca niște rânduri

dintr-un bilet pierdut de bun-rămas

topit printre zăpezile din gânduri –

îmi ninge-n vene iarna ca un pas.

E alb afară, toate par curate,

ca niște îngeri care n-au trăit

și nu duc cruci de lacrimă în spate –

îmi ninge-n vene iarna ca un schit.