S-au spovedit ninsorile-n grădină
și s-au umplut de alb copacii toți
când norii au furat, ca niște hoți,
tot aburul din laptele de cină.
E seară și e pace peste lume
și trec prin vorbe îngeri necăzuți,
cărări se nasc sub pașii neștiuți
din calendare văduve de nume.
S-au spovedit ninsorile deodată
și cerul a gândit că-i dreptul lor
povara să și-o lase crengilor
în seara dintr-o iarnă neumblată.
Miroase-a alb și-a gânduri de psaltire
printre copacii care tac zăpezi,
iar în altare mute din livezi
miroase-a alb de-atâta spovedire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu