S-a atentat la primăvară –
miroase-n muguri a
zăpadă,
toți sfinții au ieșit afară,
să-i vadă pomii și
să creadă.
În zarzări s-a făcut lumină
de-atâta înviere nouă,
o umbră de salcâm se-nchină
în cerul dintr-un strop de rouă.
Tu ești pe-un munte, eu pe-un munte,
suntem niște aripi de ceață,
cocori de fum ne-ating pe frunte
în zborul lor de dimineață.
Întreabă-mă dacă mi-e soare
când crești pădure pentru mine,
și-am să mă nasc
dintr-o ninsoare
să mă-mprimăvărez
în tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu