Și iar te-ncearcă o melancolie
de ploaie și de inim-albăstrie,
așa april mai ducă-se-n pustie,
fir-ar să fie!
Ți-e dor să râzi frumos la floricele,
dar apa ticăloasă din umbrele
se-adună în pantofii tăi de piele
și ți-e cam jele.
Poeții scriu catrene abisale
cuprinși de-anxietăți monumentale,
sar din condeie muze pluviale
și mult virale.
Doar gropile din stradă-s încântate –
de mult nu s-au simțit așa spălate,
prin ele trec taxiuri bosumflate,
manelizate.
E-o primăvară rău de tot zurlie.
Cu sfinți fiori de mică nebunie
te duce-un gând la eutanasie,
treacă-n pustie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu